Revenire la viață, renaștere, trezire, reminiscențe... meditație?
Astenia, celebra astenie de primăvară, e doar momentul în care privești prima rază a realității spulberând calma, hibernanta masă umedă de vise pline de speranță.
Un pragmatism leneș trezește în fiecare individ o vagă conștiință a propriei existențe. Dar cum rămâne cu acela căruia nu i-a fost îngăduit s-o uite de ceva vreme? Supradoza forțată e sugrumată, ignorată, regurgitând doar fragmente din sine, un sine furios, ignorant, jelindu-și răbdarea și calmul, anulate.
Doar noaptea încă se mai fălește cu calmu-i aprig și rece, păstrat ca o icoană a învățăturii falnicei ierni.
O amintire înțepătoare a faptului că primăvara duce, în nestatornicia ei, măreția moartă a iernii, pe lângă complexitatea vie a mult-așteptatei veri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nothing to comment ?