înapoi

Când alinarea-ți este oferită
nu de brațele iubitoare ale mamei,
nici de vorbele înțelepte ale tatălui,
ci de dopamina
eliberată de propriile-ți unghii,
unde ai ajuns?

- o să -

Când vine vremea
de va trebui să-mi dai drumul

și buruieni vor fi crescut peste,

o să renunț la fiecare păcat,

o să trăiesc fără să scot un sunet,

o să-ți ofer alinare,

iubirea-mi va fi pierdută,

dacă mă dezamăgești domol.

Calmu-mi aprig
anevoie-l regăsesc, însă
îmi dictează șoapte demult stinse,
putrezindu-mi membrele, ochii și pântecele,
până-n clipa-n care
voi fi omorât tot ceea ce-nseamnă eu