A trecut destul timp de cand nu am mai scris ceva pe aici.
Chiar nu stiu ce s-a intamplat
-nu stiu nici de ce am incetat sa mai postez lucruri, nici de ce am revenit tocmai acum.
Tot felul de ganduri au trecut prin capul meu, multe chestii s-au intamplat, gramezi de sentimente mi-au ridicat parul de pe maini -si totusi nu am mai postat nimic despre nimic. Lucrurile, locurile si oamenii din jurul meu nu mai par asa noi, incep sa simt legaturi mai puternice ca niciodata si simt cu adevarat ca viata mea s-a schimbat. S-a schimbat asa cum vroiam, pe calea pe care am ales-o, precum tu m-ai ajutat, C. Inainte parca imi era frica de ziua de maine -imi faceam tot felul de planuri, idei marunte pe care sa le urmez ziua urmatoare tocmai pentru ca nu vroiam sa las lucrurile la voia intamplarilor. Acum am invatat sa am incredere in oamenii carora le pasa de mine, si chiar le pasa, ii pasa. Ne facem tot felul de "declaratii" de prietenie, insa nu inteleg de ce suntem nesiguri, astfel incat sa fie nevoie de ele. In fine, chestia e ca, atunci cand sunt cu ei si cu tine parca inteleg cum stau treburile cu lumea, ma inteleg pe mine, se contureaza notiunea de eu.
Am ajuns sa vad cat de bine e asa cum e acum si pretuiesc fiecare clipa asa cum e, nu cum cred eu ca ar trebui sa fie. Nici nu stiu de ce am atatea asteptari cand viata imi promite atat de mult acum. Pot sa fiu mai buna, sa incerc mai multe lucruri si sa astept un singur lucru.
E OK frate, in sfarsit e cu adevarat OK.
