miercuri, 18 ianuarie 2017

ASCULTAREA ȘI ATENȚIA

O componentă importantă a procesului de comunicare o reprezintă ascultarea, un factor necesar interpretării eficiente a mesajului. Dezvoltarea capacităţii de ascultare este implicit legată de atenție.

În cea mai mare parte a timpului, suntem bombardați de atât de mulți stimuli, încât este imposibil să îi recunoaștem pe toți. Deși puține obiecte ajung în conștiință, indiferent de ceea ce facem, în anumite limite, selectăm ceea ce percepem.
De exemplu, încercați să percepeți senzația dată de pantaloni pe piele, sunetele pe care nu le-ați selectat (“ignorat”), culoarea luminii din sală.

Nu suntem conștienți de anumiți stimuli pentru că nu suntem nevoiți să îi selectăm pentru recunoaștere. 
Un act conștient de recepționare a informației este ascultarea. Aceasta presupune:
  • ·        Auzirea -actul de recepţionare a undelor sonore generate de emiţător
  • ·        Înțelegerea -identificarea sunetelor conform unui cod
  • ·        Decodarea -implicarea memoriei şi experienţei receptorului
  • ·        Atribuirea de semnificații
  • ·        Evaluarea -efectuarea de operații cognitive privind validitatea/obiectivitatea/utilitatea informaţiei decodificate

Atât pentru precizia comunicării, cât și pentru importanța ei relațională, este necesar ca ascultarea să se desfăşoare concomitent cu observarea interlocutorului, inclusiv a mesajelor transmise non-verbal, paraverbal.
           Urmărirea şi aprecierea atentă a cuvintelor şi a sensurilor acestora, a modului de formulare a frazelor, a modului de exprimare şi a manierei de comunicare, a tonului şi a gesturilor conduc la evaluarea corectă a intenţiilor partenerului, creează un climat de satisfacţie pentru emiţător, determinându-l să devină mai cooperant, nevoile sale de a fi ascultat, acceptat, ințeles, recunoscut, fiindu-i îndeplinite.

În contrast, factorii care pot afecta capacitatea de ascultare sunt:
  • ·        competenţa emițătorului de a transmite mesaje şi a receptorului de a le prelua
  • ·        abilitatea organelor de simţ
  • ·        constrângeri de natură fizică și psihică
  • ·        gradul de complexitate a mesajelor
  • ·        scopul comunicării
  • ·        capacitatea de concentrare
  • ·        motivaţia
  • ·        tipul relaţiei cu emițătorul

Ascultarea activă presupune o serie de activităţi menite să asigure recepţionarea corectă a mesajului.
         Este necesar ca partenerii să urmarescă atent mesajul verbal/paraverbal/non-verbal (cuvinte cheie, tipare verbale), eventualele contradicţii în argumentaţie, structura de organizare a mesajului (pro/contra; plăcut/neplăcut; avantaje/dezavantaje) să rezume mental mesajul, să realizeze o corelare a mesajului cu experienţa personală.

Ascultarea interactivă presupune interacţiunea directă cu interlocutorul şi se realizează prin cererea confirmării, menționarea implicațiilor posibile, rezumarea, punerea de întrebări; stimulând conversația, oferind posibilitatea de clarificare, completare și confirmare.

Selecția târzie se referă la faptul că formulările personale ale mesajului (cuvintele, sensurile) sunt influențate de stimulii la care nu suntem atenți, dar care acționează simultan asupra noastră.
         Rolul atenției nu se limitează doar la selecție, aceasta unește, “lipește” la un loc trăsăturile unui obiect, mesaj. Chiar și fără aportul atenției, putem percepe foarte rapid imagini, sunete, senzații, datorită explorării senzoriale de scurtă durată (procesarea); însă este nevoie de atenție pentru a atribui acestora și alte proprietăți (de exemplu formei –culoarea, vocii –tonul, volumul); formarea unei “imagini” unitare.
          Viteza de procesare este mai mare decât posibilitatea de emitere verbală şi din acest motiv gândirea tinde să anticipeze – corect sau eronat – ceea ce va urma să fie spus – tedința de a divaga. Dacă procesarea este mai înceată decât emiterea, receptorul nu va reuși să observe sensurile cuvintelor folosite, mijloacele paraverbale și non-verbale ale comunicării, sau să determine stările afective.

Dezavantaje ale ascultării active, interactive și a selecției târzii în comunicare:
  • ·        întreruperea repetată şi nejustificată a emițătorului
  • ·        anticiparea mesajului
  • ·        privirea îndreptată în altă parte/alte preocupări
  • ·        mimarea atenţiei
  • ·        încercarea de memorare în locul înţelegerii ideilor
  • ·        comportamente non-verbale indicând lipsa de interes
  • ·        preluarea cu uşurinţă a altor mesaje ce distrag atenţia
  • ·        neacordarea de feedback legat de recepţionarea mesajului

Esențial este ca receptorul să-și sporească atenția pentru a deschide o stare de interes și a facilita un mediu de satisfacție.
"I think communication starts when words are not present at all… I think we put so much emphasis on language, actually silence is so much more important."
- Marina Abramovic

BIBLIOGRAFIE:
  1. Atkinson, Rita L. ș.a., Introducere în psihologie, Editura Tehnică, București, 2002
  2. http://www.despresuflet.ro/forum/comunicare-f40/importanta-capacitatii-de-ascultare-in-cadrul-comunicarii-t486.html