Daca

Ce-ar fi daca ar exista un loc unde indragostitii ar putea sede, pe un covor lung, ca cel pe care "stelele" pasesc; intinsi, unul langa celalalt, iar inimilor lor zburande nu le-ar mai putea ajunge nici-o scara; ar invata doar unul de la celalalt; bratele lor dansand incet, pe langa corpul celuilalt; unde respiratia unuia, plapanda, ar deveni muzica pentru urechile celuilalt, iar pripirea irisului ochilor ar deveni inspiratie; unde ar putea sa tremure gandindu-se la noi, spectatorii; unde iubirea superficiala ar fi la fel de neconceput ca un viol; unde soaptele prea incete ar alina durerea; unde buzele fragede, timide, ar inchide toate gaurile batute in sufletele lor, si asa, fragile; un loc in care vietile lor neimplinite, asteptande, s-ar impleti, ar visa, ar ajunge sa existe doar pe baza celeilalte?
S-ar ascunde apoi, ei , de noi toti, sperand ca totul sa nu piara, sa nu cada prada cuielor, ciocanelor, care inainte le creasera gaurile devenite, acum, rani vindecande, protejate?
Daca li s-ar face frica de timpul, acel timp de dinaintea celuilalt, cand gaurile erau grele; si asteptau, asteptau ca ceva sa se intample, cineva sa vina, viata neimplinita sa se implineasca?
  

Randomness

Cum spui tu, ce-a fost si am regretat a devenit experienta. Nu poti sa spui cuiva sa nu regrete si sa te astepti sa fie asa. E inevitabil. De cele mai multe ori.
Cerul mi se pare a fi de un albastru curat deviand in galben, galben-rosiatic, unde cate un nor confuz sta, parca asteptand ceva, e cer de apus de mai. Tie cum ti se pare C ?

I just loved the craziness of this picture. Posted it just for that.

Unicity

Unicitatea este o minune. Desi fiecare este in proces de a afla cine este, nu inseamna ca e nevoie sa urmareasca "turma". Adica, sa fim seriosi, cati nu ati intalnit oameni care fac lucruri doar pentru ca e "ca lumea", "la moda" sau pentru ca "asa se poarta". Ma infurie de-a dreptul cand cineva isi reprima personalitatea si, implicit, unicitatea doar pentru a intra intr-un anumit sablon. Ma infurie confuzia dintre "asa se cuvine"si "asa se poarta". Nu am de gand sa dau exemple, oricine poate medita la aceste lucruri. Exista cazuri in care intervine aroganta celui talentat si acesta poate ajunge la ura fata de pluralism; aici nu e vorba de asa ceva.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu fac referire la nimeni, desi cunosc destule persoane capabile de acest fenomen al reprimarii personalitatii. Daca va ganditi la o postare anterioara in legatura cu reprimarea sentimentelor va puteti da seama ca nu e acelasi lucru.

~

Cu ocazia aducerii in vorba a acestei postari, vreau sa mai spun ca am precizat exact situatiile in care sunt nevoita sa regurg la reprimarea sentimentelor.

Imi este greu chiar si sa scriu toate acestea si imi cer scuze pentru ca nu este mai nimic concret in aceasta postare. Ma voi gandi la ceva interesant de postat pentru "aparitiile" urmatoare. :)

De ce nu?

Acele zile in care vremea pare a fi nehotarata, ba ploua, ba e soare, pentru mine sunt lunile acestea ce trec atat de repede in timp ce capul meu incearca sa realizeze ce s-a petrecut si ca ele nu mai sunt.

Citeam un articol despre telescopul spatial Hubble si am dat peste o propozitie care m-a facut sa realizez modul in care pot sa exprim ceea ce simt, ceea ce sunt: Fiecare obiect stelar tanar este un nor condensat de gaz si praf, care aduna suficienta masa incat sa initializeze o scanteie nucleara si sa devina o stea. Probabil ca cuvantul stea este cel care v-a atras atentia, insa modul cel mai corect de a ma descrie acum este un nor condensat de gaz si praf. Cam asta se petrece in capul meu, pe langa starea mea de oboseala aparuta fara nici-un motiv, pana la urma par a fi imprastiata in toate partile. Se petrec prea multe, insa nu destule cate ar trebui sa conteze.
Sunt prea multe nopti petrecute privind tavanul umbrit, plin de slabele lumini ale masinilor trecute printre blocuri. Ochii mei sunt prea obositi pentru a vedea la fel cum vedeau odata. Gura mea e satula sa mai rosteasca totul cuvant cu cuvant pentru ca fiecare sa inteleaga. Insa continui sa visez.

Happiness, pleasure, love

I'm not really sure about what she's feeling right now, even though my guess is that it's a good thing. I'm happy for her, as long as she feels happy too. The mess that should be in her head right now, will hopefully diminuate. She has to know what she's doing, it's something passionate and great. Let's just hope history will not repeat itself. Te iubesc C!

Aici, acum, mereu

M-am saturat sa m-aud cum nu spun nimic. Este enervant sa fac lucruri nenecesare. Mi-e frica sa vad scena cand cortina e inchisa. Doresc s-ajut pe cel ce nu vrea sa fie ajutat. Mi-e dor sa simt ceea ce nu imi este permis sa simt. Mi-e jena de cel ce intelege gresit. Vreau sa-mi fii aproape.

Primul

Da, primul desen postat aici. Unul banal, imaginea pe care o vad cand imi scot capul pe geam dimineata, sa ma dezmortesc, sa simt raceala aerului. O vad cand soarele parca imi arde pielea vara, stand intinsa pe balcon, vorbind la telefon despre carti, vampiri, viata. Iti amintesti? Apoi vedeam soarele arzand cerul si trecand peste dealuri, umbra cladirilor devenea uriasa. Ne ajutam si discutam. Faceam lucruri nebune. Faceai lucruri nebune... Cand ma intorceam acasa, vedeam stelele si aceste cladiri socialiste plus eternul "Farmec" al Clujului luminate slab de felinarele ascunse printre desisul copacilor. Eu imi amintesc.