Unicitatea este o minune. Desi fiecare este in proces de a afla cine este, nu inseamna ca e nevoie sa urmareasca "turma". Adica, sa fim seriosi, cati nu ati intalnit oameni care fac lucruri doar pentru ca e "ca lumea", "la moda" sau pentru ca "asa se poarta". Ma infurie de-a dreptul cand cineva isi
reprima personalitatea si, implicit, unicitatea doar pentru a intra intr-un anumit sablon. Ma infurie
confuzia dintre "asa se cuvine"si "asa se poarta". Nu am de gand sa dau exemple, oricine poate medita la aceste lucruri. Exista cazuri in care intervine aroganta celui talentat si acesta poate ajunge la ura fata de pluralism; aici nu e vorba de asa ceva.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu fac referire la nimeni, desi cunosc destule persoane capabile de acest fenomen al reprimarii personalitatii. Daca va ganditi la o postare anterioara in legatura cu reprimarea sentimentelor va puteti da seama ca nu e acelasi lucru.
~
Cu ocazia aducerii in vorba a acestei postari, vreau sa mai spun ca am precizat exact situatiile in care sunt nevoita sa regurg la reprimarea sentimentelor.
Imi este greu chiar si sa scriu toate acestea si imi cer scuze pentru ca nu este mai nimic concret in aceasta postare. Ma voi gandi la ceva interesant de postat pentru "aparitiile" urmatoare. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nothing to comment ?