Incredibil! Din nou am MULTA energie seara, noaptea, cand nu mai pot face nimic, sa ies, sa desenez, sa tip. Simt nevoia sa urlu din strafundul sufletului. Imi place ploaia, mai ales asta de vara, sincer, e fascinant, dar simt ca ma opreste acum, si ma simt prost. Micii picuri nehotarati, ca niste muste zapacite, ma dezorienteaza si ma fascineaza, totusi, ma opresc. Vreau sa ies, sa ii simt pe piele, odata cu vantul placut ce sufla ardoarea soarelui departe...
Insa energia asta vine, tocmai in ore tarzii si spun ca o pastrez pe dimineata; cum sa nu, dimineata: ochi de panda.
Tata spune sa ne mutam undeva in America, fusul orar m-ar ajuta, rad mereu de el, si el de mine cand imi spune asta dimineata dupa ce ii raspund la intrebarea despre ochii mei de panda. Totusi Laura, si eu vreau sa URLU, dar nu ma lasa noaptea...