Era prea bine. Viata mea nu avea de gand sa stea la fel.
E un sentiment puternic, greu, apasator. Ne despartim, ne schimbam.
Nici nu stiu ce-mi spune inima; nu mai am lacrimi, cuvinte si colegi. In schimb, am castigat prieteni.
Toti fac ce simt ca n-au facut si spunem ca ne va fi dor.
Inca am ochi, sa vad si urechi, sa aud; de ce nu spune nimeni nimic?
Fiecare plange pentru el, pentru ca durerea e prea mare.
Eu ma bucur, pentru toti.
Adio generala!
eu ma bucur pentru mine!
RăspundețiȘtergere