O componentă
importantă a procesului de comunicare o reprezintă ascultarea, un factor
necesar interpretării eficiente a mesajului. Dezvoltarea capacităţii de
ascultare este implicit legată de atenție.
În cea mai mare
parte a timpului, suntem bombardați de atât de mulți stimuli, încât este
imposibil să îi recunoaștem pe toți. Deși puține obiecte ajung în conștiință,
indiferent de ceea ce facem, în anumite limite, selectăm ceea ce percepem.
De exemplu,
încercați să percepeți senzația dată de pantaloni pe piele, sunetele pe care nu
le-ați selectat (“ignorat”), culoarea luminii din sală.
Nu suntem
conștienți de anumiți stimuli pentru că nu suntem nevoiți să îi selectăm pentru
recunoaștere.
Un act conștient de recepționare a informației este ascultarea.
Aceasta presupune:
- · Auzirea -actul de recepţionare a undelor sonore generate de emiţător
- · Înțelegerea -identificarea sunetelor conform unui cod
- · Decodarea -implicarea memoriei şi experienţei receptorului
- · Atribuirea de semnificații
- · Evaluarea -efectuarea de operații cognitive privind validitatea/obiectivitatea/utilitatea informaţiei decodificate
Atât pentru
precizia comunicării, cât și pentru importanța ei relațională, este necesar ca
ascultarea să se desfăşoare concomitent cu observarea interlocutorului,
inclusiv a mesajelor transmise non-verbal, paraverbal.
Urmărirea şi aprecierea atentă a
cuvintelor şi a sensurilor acestora, a modului de formulare a frazelor, a
modului de exprimare şi a manierei de comunicare, a tonului şi a gesturilor
conduc la evaluarea corectă a intenţiilor partenerului, creează un climat de
satisfacţie pentru emiţător, determinându-l să devină mai cooperant, nevoile
sale de a fi ascultat, acceptat, ințeles, recunoscut, fiindu-i îndeplinite.
În contrast, factorii
care pot afecta capacitatea de ascultare sunt:
- · competenţa emițătorului de a transmite mesaje şi a receptorului de a le prelua
- · abilitatea organelor de simţ
- · constrângeri de natură fizică și psihică
- · gradul de complexitate a mesajelor
- · scopul comunicării
- · capacitatea de concentrare
- · motivaţia
- · tipul relaţiei cu emițătorul
Ascultarea activă presupune o serie de activităţi menite să asigure
recepţionarea corectă a mesajului.
Este necesar ca partenerii să
urmarescă atent mesajul verbal/paraverbal/non-verbal (cuvinte cheie, tipare
verbale), eventualele contradicţii în argumentaţie, structura de organizare a
mesajului (pro/contra; plăcut/neplăcut; avantaje/dezavantaje) să rezume mental
mesajul, să realizeze o corelare a mesajului cu experienţa personală.
Ascultarea interactivă presupune interacţiunea directă cu interlocutorul
şi se realizează prin cererea confirmării, menționarea implicațiilor posibile,
rezumarea, punerea de întrebări; stimulând conversația, oferind posibilitatea
de clarificare, completare și confirmare.
Selecția târzie se referă la faptul că formulările personale ale
mesajului (cuvintele, sensurile) sunt influențate de stimulii la care nu suntem
atenți, dar care acționează simultan asupra noastră.
Rolul
atenției nu se limitează doar la selecție, aceasta unește, “lipește” la un loc
trăsăturile unui obiect, mesaj. Chiar și fără aportul atenției, putem percepe
foarte rapid imagini, sunete, senzații, datorită explorării senzoriale de
scurtă durată (procesarea); însă este nevoie de atenție pentru a atribui
acestora și alte proprietăți (de exemplu formei –culoarea, vocii –tonul,
volumul); formarea unei “imagini” unitare.
Viteza de procesare este mai mare
decât posibilitatea de emitere verbală şi din acest motiv gândirea tinde să
anticipeze – corect sau eronat – ceea ce va urma să fie spus – tedința de a
divaga. Dacă procesarea este mai înceată decât emiterea, receptorul nu va reuși
să observe sensurile cuvintelor folosite, mijloacele paraverbale și non-verbale
ale comunicării, sau să determine stările afective.
Dezavantaje
ale ascultării active, interactive și a selecției târzii în comunicare:
- · întreruperea repetată şi nejustificată a emițătorului
- · anticiparea mesajului
- · privirea îndreptată în altă parte/alte preocupări
- · mimarea atenţiei
- · încercarea de memorare în locul înţelegerii ideilor
- · comportamente non-verbale indicând lipsa de interes
- · preluarea cu uşurinţă a altor mesaje ce distrag atenţia
- · neacordarea de feedback legat de recepţionarea mesajului
Esențial este ca
receptorul să-și sporească atenția pentru a deschide o stare de interes și a
facilita un mediu de satisfacție.
"I think communication
starts when words are not present at all… I think we put so much emphasis on
language, actually silence is so much more important."
- Marina Abramovic
BIBLIOGRAFIE:
- Atkinson, Rita L. ș.a., Introducere în psihologie, Editura Tehnică, București, 2002
- http://www.despresuflet.ro/forum/comunicare-f40/importanta-capacitatii-de-ascultare-in-cadrul-comunicarii-t486.html
