Căinţă

O ţigară aprinsă de la capătul celălalt, de la filtru,

care conştientizează acest fapt al -ceea ce este- 

şi ştie că, poate, este aşa din cauza unei greşeli,

a nesăbuinţei cuiva,

ştie că nu oferă ceea ce ar trebui celui care a aprins-o;

asteaptă să fie stinsă,

aruncată.

Spre o mare surprindere,

este lasată să ardă,

să-şi implinească, aşadar, noua soartă;

dar fumul iese gâfâind, iar filtrul arde nesigur.

Acest fapt, blând, căit si plin de graţie, al acelui cineva

a fost darul libertăţii şi, în acelaşi timp,

o condamnare.