Cunoscându-mi trupul, ochii și înțelepciunea,
fugit-am des de demonii ce-n mine mișunau
de când -soarele și luna-
și trupu-mi frământau.
Cu sufletul senin ș-uscat, întors-m-am la ei,
sărutat-am spinarea putredă-a Satanei,
în taină,
căindu-mă în extaz.
C-o tristă bucurie durerea-m cunoscut
ș-apoi uitând de inima-mi,
fericiți pe alții i-am făcut.
Cristalina pustiire
graniță din ale mele mâini, picioare, cap
și șolduri își făcu;
Și-acum fățiș încerc a m-ascunde
de spinarea ce-odată
plăcerea mi-o dădu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nothing to comment ?